Mai tot tot timpul, Iuliana era supărată. Am abordat-o ca să purtăm o conversaţie, dar m-a rugat să discutăm mai târziu. Mi-a spus că vrea “să avem o discuţie între patru ochi”, fără să fie asistată de alţi bătrâni din casă. I-am respectat dorinţa. Am revenit mai târziu. Avea în continuare faţa posomorâtă, dar era dispusă să se confeseze. Se exprimă mai greu, dar a început să-şi depene povestea vieţii. “Am avut o viaţă grea. Am crescut numai la orfelinat până să ajung la Casa Betania. Pe mine m-au lăsat părinţii mei la cămin de când m-am născut. Cred că le-a fost ruşine cu mine pentru că nu vorbesc bine. Am eu ceva probleme. Să ştiţi că la cămin nu am avut o viaţă uşoară. Acolo mai primeam şi bătaie şi nu prea era bine”.
Pe măsură ce a crescut, Iuliana a fost curioasă să-şi cunoască familia, îndeosebi pe cea care i-a dat viaţă. I-a fost foarte greu să vadă că unii copii
împreună cu care a locuit la orfelinat erau vizitaţi de familie, iar pe ea nu o căuta nimeni. “Am aşteptat mult timp să vină mama să mă vadă şi pe mine măcar o dată, dar nu a venit niciodată…”, spune Iuliana cu mare tristeţe.
Iuliana a încercat să descopere originea părinţilor ei şi a aflat că cea care a adus-o pe lume locuieşte în Deta şi ar mai avea alţi trei copii. Însă, întâlnirea cu cei dragi ei, încă nu a avut loc.
De când a ajuns să locuiască la Casa Betania, Iuliana are o “sora”, pe colega ei de cameră, Oana. Le-am auzit strigându-se una pe cealaltă cu apelativul “soră”. « Mă bucur că mă înţeleg cu Oana ca şi cu o soră. Ea îmi spune cu ce să mă îmbrac când mergem la biserică şi dacă nu ştiu ceva tot ea mă învaţă. Mai stăm şi povestim şi ne bucurăm că locuim aici”.
Our conversation began with her telling me that she had turned 80 years old and is now, according to the Bible, “one of the strong ones.” “I had a troubled life. I was resurrected just like Lazarus last year. I have a heart condition and I have been in the hospital for a month. I still can’t stand on my feet for too long. I am thankful to Him for giving me strength to overcome my illness and if He allows it, I will enjoy the days that I have left; if not, I am ready to meet Him.” Upon hearing that I was born in the same village as her, she asked for news about the people she knew there, about the brothers and sisters from the church, who helped her come to “Bethany Home.”
God has blessed her with two daughters but both of them live abroad, in the U.S. and Germany, so she can’t visit them. “Both my daughters and I would like it if we lived together, but I can’t fly. So we talk on the phone.”
Returning to the story of her tumultuous life, Iuliana confessed that her problems were caused by the fact that she was a love child. She was raised by her mother for the first six years of her life. Then, because of the war, she was taken to an orphanage until she was 13. She was then reunited with her mother again but their joy was short lived because the one who gave life to her passed away in a year’s time. She managed on her own for the next following years. She got married at 18 and then lived happily with her husband for 40 years.
All her life she longed deeply to meet her father. The encounter was a dramatic one. “I cried a lot because I realized he didn’t need me. He was an important man. Eventually I developed a beautiful relationship with him and his wife, my step mother. My father passed away at 89 and his wife at 85. I have a step sister in Oradea.”
Looking back on her life, she is grateful for the people who brought her here, as well as for everyone at “Bethany Home,” who look after her with love.
