Doamna Maria Vitan este extrem de simpatică şi îndrăgită de toată lumea de la Casa Betania. Până la vârsta de 90 de ani a avut de înfruntat numeroase greutăţi. Soţul ei a refuzat să se opună regimului comunist, care a pus stăpânire pe pământul oamenilor în 1950, şi din acest motiv a avut nenumărate probleme. Cu extrem de multe amănunte a povestit calvarul prin care a trecut din pricina securităţii din acea vreme. O mai făcuse în multe rânduri. A dat interviuri despre persecuţia l-a care a fost supus soţul ei. „Securiştii au vrut să-l aresteze pe soţul meu pentru că nu a vrut să dea pământul la colectiv. Când or venit să-l ridice, el nu era acasă. Şi un om l-a anunţat, iar el şi cu încă un prieten au stat în munţi 3 ani şi 3 luni, unde şi-au construit o casă în pământ ca să nu-l găsească securitatea. Până la urmă, un om din sat care le ducea veşti, i-a trădat. Securitatea l-a omorât pe colegul soţului meu, iar pe al meu l-au împuşcat. A avut 30 de alice în plămâni şi era căzut în râu. L-au dus la spital şi acolo a fost un doctor bun care l-a tratat. Când şi-a mai revenit, l-au transferat la închisoare, a muncit la canalul Dunăre-Marea Neagră, dar cel mai greu a fost la Peliprava, la tăiat de trestie”.
În timp ce soţul ei îşi ispăşea pedeapsa, Maria a fost obligată să părăsească satul în care a locuit cu soţul ei. I-a fost greu. A avut o fetiţă de 6 ani pe care a crescut-o singură. A lucrat ca şi bucătăreasă la un internat din Haţeg, fiind sfătuită să divorţeze ca să evite complicaţiile. Nici pentru fiica ei nu a fost uşor. Deşi a învăţat foarte bine la şcoală, i s-a interzis să dea admitere la facultate ţinând cont că tatăl ei era deţinut politic.
Dragostea pentru soţul ei a fost puternică. L-a aşteptat 15 ani şi au trăit împreună până anul trecut, când bărbatul ei a decedat. „Eu cred că am rezistat pentru că am trecut prin multe în viaţa asta. Eu am vrut să vin aici, la Casa Betania. Fata mea a vrut să stau cu ea, dar nu-mi place singurătatea. Ei sunt ocupaţi cu serviciul, dar mă vizitează şi pe mine. Şi nepoţii mei vin la mine, chiar dacă nepoata e în America. Dumnezeu să le dea sănătate celor care sunt aici. Am tot ce-mi doresc”.
Înainte să ne despărţim, mi-a spus că cel care a fost omorât de securitate are o fiică ce a ajuns director adjunct chiar la internatul unde a fost Maria angajată. Concluzia discuţiei noastre a fost că „Dumnezeu poartă de grijă”.
Doamna Maria Vitan este extrem de simpatică şi îndrăgită de toată lumea de la Casa Betania. Până la vârsta de 90 de ani a avut de înfruntat numeroase greutăţi. Soţul ei a refuzat să se opună regimului comunist, care a pus stăpânire pe pământul oamenilor în 1950, şi din acest motiv a avut nenumărate probleme. Cu extrem de multe amănunte a povestit calvarul prin care a trecut din pricina securităţii din acea vreme. O mai făcuse în multe rânduri. A dat interviuri despre persecuţia l-a care a fost supus soţul ei. „Securiştii au vrut să-l aresteze pe soţul meu pentru că nu a vrut să dea pământul la colectiv. Când or venit să-l ridice, el nu era acasă. Şi un om l-a anunţat, iar el şi cu încă un prieten au stat în munţi 3 ani şi 3 luni, unde şi-au construit o casă în pământ ca să nu-l găsească securitatea. Până la urmă, un om din sat care le ducea veşti, i-a trădat. Securitatea l-a omorât pe colegul soţului meu, iar pe al meu l-au împuşcat. A avut 30 de alice în plămâni şi era căzut în râu. L-au dus la spital şi acolo a fost un doctor bun care l-a tratat. Când şi-a mai revenit, l-au transferat la închisoare, a muncit la canalul Dunăre-Marea Neagră, dar cel mai greu a fost la Peliprava, la tăiat de trestie”.
În timp ce soţul ei îşi ispăşea pedeapsa, Maria a fost obligată să părăsească satul în care a locuit cu soţul ei. I-a fost greu. A avut o fetiţă de 6 ani pe care a crescut-o singură. A lucrat ca şi bucătăreasă la un internat din Haţeg, fiind sfătuită să divorţeze ca să evite complicaţiile. Nici pentru fiica ei nu a fost uşor. Deşi a învăţat foarte bine la şcoală, i s-a interzis să dea admitere la facultate ţinând cont că tatăl ei era deţinut politic.
Dragostea pentru soţul ei a fost puternică. L-a aşteptat 15 ani şi au trăit împreună până anul trecut, când bărbatul ei a decedat. „Eu cred că am rezistat pentru că am trecut prin multe în viaţa asta. Eu am vrut să vin aici, la Casa Betania. Fata mea a vrut să stau cu ea, dar nu-mi place singurătatea. Ei sunt ocupaţi cu serviciul, dar mă vizitează şi pe mine. Şi nepoţii mei vin la mine, chiar dacă nepoata e în America. Dumnezeu să le dea sănătate celor care sunt aici. Am tot ce-mi doresc”.
Înainte să ne despărţim, mi-a spus că cel care a fost omorât de securitate are o fiică ce a ajuns director adjunct chiar la internatul unde a fost Maria angajată. Concluzia discuţiei noastre a fost că „Dumnezeu poartă de grijă”.
