Singurătatea, boala, neputinţa sunt cuvintele prin care poţi descrie viaţa doamnei Giurgiu Valeria la cei 86 de ani ai săi. Picioarele nu o mai ascultă şi nu o mai poartă în locurile în care păşea odinioară, decât susţinută fiind. Tocmai de aceea, a lăsat cheia ca să i se poată aşeza MANA pe masă. Când am intrat în camera sa, doamna Valeria era ridicată la marginea patului, înconjurată de medicamente.
În apropiere avea şi telefonul la care apelează la nevoie. Chiar dacă uneori mai este sunată de reprezentanţii autorităţii locale, cu greu aude mesajul. „Am solicitat proteza auditivă, dar încă nu am primit. O să mai insist”.
Ne-a mărturisit că de puţin timp a aflat că are o boală necruţătoare, dar medicii nu îndrăznesc să o opereze din cauza vârstei înaintate. „Nu am spus că vreau şi vreau operaţie. Doctorii ştiu ce e bine pentru mine”.
Marele regret al interlocutoarei noastre este că nu a avut copii. „Toată viaţa am fost bolnavă şi am aşteptat să mă vindec ca să pot avea copii. Aşa a trecut viaţa pe lângă mine…acum la bătrâneţe sunt tot singură…De trei ani, de când am căzut, nu mai pot nici să gătesc. Bine ar fi dacă m-ar lua Dumnezeu..”
Fie zi, fie noapte, doamna Valeria stă în pat. „Am probleme cu inima şi tot timpul sunt obosită. Iau tratament, dar aşa-i bătrâneţea…
Ne-am despărţit de doamna noastră. Am închis uşa care se va deschide a doua zi…tot de cei ce-i aduc MANA.
Loneliness, sickness, helplessness… these are the words which describe best Mrs. Giurgiu Valeria’s life. She is 86 years old and her feet are no longer strong enough to take her to all the places she used to go. This is why she gave a copy of her keys to the JHOR staff so that they could deliver the meals straight to her table or fridge. When I entered the room she was in, she was sitting up on the side of the bed, surrounded by her medication. She also had the phone close by, in case she needed to call someone. But even talking on the phone is a quite a difficult task for her, since she has hearing problems. “I asked the authorities for a hearing device but I haven’t received one yet. I will ask again.”
She told us that she has recently found out that she has a very serious condition but the doctors won’t perform surgery on her because of the risks associated with her age. “I did not insist on getting the surgery. The doctors know better what is good for me.”
Her biggest regret in life is not having any children. “I have had health problems all my life. I always said to myself that I would have children when I got better. And so, life just went by and now… I am old and still alone. I fell 3 years ago and since then I haven’t even been able to cook. I would be better off if God took me home.”
Mrs. Valeria spends all her time in bed, day or night. “I have a heart condition and I am tired all the time. I am on medication for it but… things can’t get much better at my age…”
Eventually, it was time to say good bye. I carefully closed the door, which will be opened again tomorrow and the next day after that by the people who deliver her daily meals.
