Domnul Petru s-a neliniştit când ne-a văzut pentru prima dată. S-a gândit că urmează să fie mutat, iar pentru el, ar fi fost o adevărată tragedie. Din cauza necazurilor a uitat să zâmbească. Ne-a mărturisit că a fost căsătorit de două ori, pentru că şi-a pierdut prima soţia când era încă tânăr. Are şi copii, însă sunt plecaţi în străinătate. De când este la Casa Betania, spune că se simte foarte bine. Îşi petrece cea mai mare parte a timpului în cameră, dar mai face plimbări pe hol şi uneori se opreşte şi pe terasă unde se întreţine cu ceilalţi colegi. “Viaţa mi-a oferit prea multe bunătăţi”, spune extrem de trist. Nu-şi mai doreşte nimic altceva decât sănătate. După puţin timp rectifică şi spune că speră să nu îi chinuie mult pe cei ce se ocupă de el acum. Oricât de multe argumente ar fi primit de la cei din jur, până acum nu a putut fi convins să schimbe tristeţea în bucurie. Înţelege că viaţa este un dar de la Dumnezeu şi îi este recunoscător, dar singurătatea i-a răpit zâmbetul.
