Deşi nu ştia că urmează să o vizităm, doamna Ana era foarte aranjată. Îşi făcuse manichiura şi îşi aranjase la gât şiragul de mărgele roz. În geam avea un buchet de trandafiri, tot roz. A dorit să ne împărtăşească câte ceva din viaţa ei, numai că din cauza bolii, doamna Ana trăieşte mai mult din amintiri şi prea puţin realizează ceea ce i se petrece în prezent. Încă reţine că are patru copii, dar a fost mult mai greu să le spună şi numele. Se gândeşte mult înainte de a ne răspunde la o întrebare. Se vede că face eforturi, însă memoria îi joacă feste. “Viaţa mea a fost între bine şi rău. Nu a fost chiar rea”, ne-a spus la general. S-a sfiit să ne dea prea multe detalii. Chiar dacă şi-ar fi dorit, multe lucruri frumoase le-a uitat. Era şi emoţionată şi bucuroasă în acelaşi timp. Toate aceste sentimente i-au creat un oarecare blocaj şi s-a scuzat că nu mai poate continua povestea vieţii. Am lăsat-o în compania colegei de camere, uimită la rându-i de faptul că doamna Ana, cu mult mai tânără decât ea, nu-şi mai aduce aminte mai nimic din ce i s-a întâmplat. “Ce greu este să fii totuşi în viaţă, dar să trăieşti într-o altă lume…”, ne-a spus colega interlocutoarei noastre.
BORDIANU ANA
