LAZAR SOFIA

“Îs născută din 35, aprilie 23. Apoi, calculaţi să vedeţi cu cine staţi de vorbă. Nu am copii, iar soţul a murit de mult”. Ne  atenţionează că trebuie să vorbim mai tare, fiindcă nu aude şi nici nu vede. Colega ei o mai îmbunează şi-i spune râzând că aceste calităţi ar fi recomandat-o pentru a fi o soacră bună. “A cui soacră să fiu? Era bine dacă eram că asta însemna că aş fi avut şi eu copii. Nici nu şti cum e mai bine: să ai copii sau să nu ai. Mă uit că aici sunt femei cu copii, dar nu le vizitează, ba că îi ginerele bolnav, ba că ele nu pot…Apăi, eu tot veneam la mama de eram în locul lor! Nu-s toţi de-un fel”. Şi doamna Sofia are un nepot care are la rândul lui copii. L-a lăsat să locuiască în casa ei, iar la ultima vizită făcută s-a întristat, fiindcă nepoata plecase de acasă. “Mi-e milă de copiii ăştia. Eu dacă nu am avut niciodată şi mi-am dorit tare mult, sunt sensibilă când aud că părinţii se ceartă. Tot copiii suferă. Eu cu soţul meu m-am înţeles tare bine şi tare ne doream copii…Nu a fost să fie”.

Şi dacă tot am abordat capitolul dorinte, doamna Sofia mai are una, tare importantă, zice ea. Să fie sănătoasă şi să poată să umble. Vede ce greu le e celorlalte care nu pot merge. Cu auzul şi vederea pare că s-a obişnuit. “Nu vreau să pic la pat. De restul, Doamne, mulţam! Aici mi-e tare bine.”

Previous articleBORDIANU ANA
Next articleMERIAN ANA

Must Read