S-a arătat încântată să purtăm o discuţie despre paşii care au condus-o spre Casa Betania din Haţeg. Înainte de orice, i-a cerut doamnei ce mă însoţea “să o chicească un pic”, apoi a început conversaţia noastră. Am aflat că de Paşti a împlinit 94 de ani. “Aştept să mă ducă Dumnezeu la El, pentru că m-a lăsat mulţi ani pe pământ. Este un mare har să ajungi la vârsta asta. Nu mi-e greu, dar uneori am dureri şi trăiesc cu pastile de somn”. Cum este oarecum firescul vârstei, picioarele nu o mai ascultă şi nu o mai poartă prin locurile de odinioară. Cu mare greutate ajunge pe terasă unde se bucură de ultimele zile de vară. Natura o încântă, fiindcă dintotdeauna a îndrăgit florile, iar la Casa Betania sunt plantate flori frumoase. Cei câţiva paşi parcurşi cu ajutorul bastonului o ajută să se ohinească în unele nopţi. Are şi o familie despre care poveşteşte cu bucurie, despre fiul care a purtat-o pe la medici şi care o vizitează ori de câte ori poate. Încheiem conversaţia într-o notă optimistă, data de un om recunoscător pentru toate binecuvântările primite de la divinitate în această viaţă. Dorinţe neîmplinite nu mai are. Doar aşteaptă ziua întâlnirii cu Creatorul Divin.
