Câţi ani am? 91…Îs prea mulţi…M-am săturat de ei, dar dacă mă lasă Tatăl ceresc, ce să fac? Soţul meu a murit de 12 ani. Am o fată şi o nepoată care sunt în străinătate. Fata are în octombrie 62 de ani. Cum am ajuns aici? M-a adus fata ca nu mai putea să îngrijească şi de mine. I-a tăiat piciorul la ginerele meu şi a stat cu el la spital. Acum l-a adus acasa”.
A fost tare încântată să ne povestească despre viaţa ei. Ne-a spus cu mândrie despre etapa în care a putut să lucreze. A muncit ani de-a rândul la colectiv şi iubea animalele şi munca la câmp. De când este la Casa Betania şi-a făcut un obicei şi merge zilnic după apă “ca să-şi plimbe picioarele”, cum îi place să spună. “Aşa mi se umflă câteodată de zici că am lucrat la plug toată ziua”. Este încântată că locuieşte la Casa Betania unde s-a acomodat foarte repede şi şi-a făcut prietene cu care stă la o poveste zilnic. Este şi frumos şi greu să fii bătrân în opinia doamnei Victoria. Se mai gândeşte la strugurii de acasă care s-au copt şi pe care nu are cine să-i culeagă. Ar merge să se ocupe de ei, dar picioarele nu mai corespund dorinţelor ei. Aşa că se mulţumeşte cu ceea ce are acum la Casa Betania: familia ei de la 91 de ani. Una minunata, presărată cu amintiri din diferite colţuri ale ţării pe care le aude sau le împărtăşeşte în fiecare zi cu noile sale prietene. La sfârşitul conversaţiei, când îi cerem permisiunea să o fotografiem, ne spune râzând că nu corespunde. De ştia că venim, îşi lua straiele de sărbătoare ca să dea bine în poză!
