Casa „Fraţii lui Onisim”, a fost înfiintat în anul 1992 în Timişoara, ca o necesitate
pentru copiii străzii, locuitori ai canalelor şi gărilor. La solicitarea pastorului Petru
Dugulescu, primarul de atunci al municipiului Timişoara, Viorel Oancea, a pus la dispoziţie clădirea situată pe str. Calea Dorobanţilor nr. 16, unde centrul funcţioneaza şi acum. Activitatea
centrului Fraţii lui Onisim a început în data de 23 decembrie 1992, cu 7 copii aduşi din canalul din Piaţa 700, iar numărul lor a ajuns în scurt timp la 43. Beneficiarii acestui proiect erau adolescenţii proveniţi din stradă, centre de plasament sau tineri aflaţi în situaţie de criză.
O parte dintre tineri au fost integraţi în familia naturală. Alţii au fost încredinţaţi unor familii de substitut care le-au oferit afecţiunea şi educaţia de care au nevoie.
Tinerii au fost ajutaţi să îşi completeze studiile, să îşi găsească un loc de muncă şi să îşi depoziteze salariul într-un cont personal, pentru a se putea integra în societate. De asemenea, tinerii au beneficiat de consiliere psihologică, vocaţională şi spirituală. Prin acest proiect, tinerii au reuşit să îşi îmbunătăţească abilităţile de comunicare şi de afirmare socială.
Începând cu anul 2011 Casa ”Frații lui Onisim” a început să găzduiască copiii mici, care s-au integrat foarte bine în centru.
În prezent cei 14 de copiii se află în grija familiei Lucian și Ramona Igna, a familiei Gheorghe și Ecaterina Radu și Georgiana Dugulescu. Functionând după un model familial, toate activitățiile casei se planifică după acest model: copiii iși desfasoară activitățiile după niște reguli prestabilite, care le-au fost comunicate, adaptate vârstei, fiind încurajați să se respecte unul pe altul, să se ajute, mesele se iau impreuna cu părinții sociali (3 mese pe zi şi gustări), copiii participă la diverse acțiuni de menaj și la diverse activități recreative. Prin acest model, se dorește crearea unui mediu familial nou, în care copiii să se poată dezvolta într-un mod armonios, care să fie în interesul superior al copilului. Fiecare copil este asistat individual pe toată perioada de rezidență în Centru. Se analizează fiecare caz în parte, oferindu-se asistență conform nevoilor personale, cu finalitate de reintegrare în familie sau adopție.
Convieţuind în familie, copiii îşi însuşesc şi spiritul de responsabilitate faţă de anumite situaţii sau lucruri, precum şi de integrabilitate. Convieţuind cu adulţii îi ajută să îşi însuşească modele comportamentale existenţiale normale. Climatul organizatoric al casei este pozitiv, favorizându-se recunoaşterea meritelor, obiectivitatea aprecierilor, libertatea opiniilor și promovarea valorilor. Prin practică zilnică şi explicaţie, pornind de la activităţile existente într-o familie, se stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile fiecărui membru. De asemenea, aceştia sunt îndemnaţi să participe responsabil la tot ceea ce ţine de viaţa familiei.
Considerăm că familia este mediul în care un copil se poate dezvolta armonios din toate punctele de vedere. Copiii sunt organizați ca într-o familie normală, având șansa de a crește într-un mediu securizant, cu afecțiune, care să le indeplinească toate nevoile emoționale, afective și materiale.
Acest serviciu social urmărește oferirea unui suport familial, moral și afectiv copiilor, care să ducă la o dezvoltare normală a acestora, oferindu-le astfel posibilitatea de a se integra în societate și de a duce o viață normală.