PETRU DUGULESCU...EROUL CARE SE ÎNTOARCE ACASĂ

Lider al comunităţii baptiste, recunoscut pe plan naţional şi internaţional, Petru Dugulescu, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Evanghelistice şi de Caritate „Isus Speranţa României”, a trecut la Domnul în data de 3 ianuarie 2008. Vestea plecării lui în veşnicie a şocat creştinii de pe întreg mapamondul. Un mare om al lui Dumnezeu a ajuns să-L întâlnească pe Creatorul său...parcă prea devreme însă...
Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 la Chelmac, judeţul Arad într-o familie de credincioşi evanghelici care şi-a crescut cu greutate odraslele. „Pătru Pocăitul” cum era stigmatizat în vremea copilărie, a încercat să fugă de Dumnezeu, dar pe când a împlinit 20 de ani, Mântuitorul Isus s-a apropiat de el şi i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Devenind pastor şi evanghelist, el s-a dedicat pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. S-a căsătorit cu Mărioara în anul 1969 şi a fost binecuvântat cu 4 copii: Ligia, Cristina, Cristian şi Eunice. S-a bucurat şi uneori s-a mâhnit şi pentru nepoţii lui dragi: Marcus, Andra, Jacqueline, Lucas şi Iustin.

A fost pastor baptist în regimul comunist. A slujit la Biserica Baptistă din Haţeg între anii 1974-1986, iar din data de 1 martie 1986 până în anul 2002 a fost pastor la Biserica Baptistă Betel din Timişoara. Din anul 2004 a început lucrarea misionară în zona Calea Şagului, unde a deschis Biserica Baptistă Eclesia.

A fost apreciat ca fiind un luptător al Revoluţiei, un erou al libertăţii şi în decembrie 1989 a rostit împreună cu mulţimea adunată în faţa Operei, rugăciunea Tatăl Nostru, fiind recunoscut ca un lider spiritual.

Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate „Isus Speranţa României”. Credinţa si dragostea pentru oameni l-au motivat să caute resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. A străbătut mii de kilometri pentru răspândirea evangheliei şi a susţinut financiar misionari în întreaga ţară. Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim, care de curând a împlinit 15 ani. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis „Casa Betania”, un azil pentru bătrânii şi fete cu handicapat la Haţeg, asigurând de asemenea hrana zilnică, „Mana”, pentru 40 de bătrâni din Timişoara.

Tot el a fost fondatorul liceelor creştine penticosal şi baptist din Timişoara, dar şi a acţiunii „Marşul Învierii”, manifestare cu caracter religios, recunoscută pe plan naţional şi internaţional pentru spiritul creştin şi ecumenic. Anual organiza Crăciunul orfanilor şi Paştele orfanilor, în cea de-a doua zi a Naşterii Mântuitorului şi a Praznicului Învierii.

Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru doua mandate consecutive, începând cu anul 1992 până în anul 2000. El a căutat să-L facă cunoscut pe Dumnezeu cât mai mult, fiind fondatorul Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.

O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele doua volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Încercând să definească propria slujire pentru Dumnezeu, Petru Dugulescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie, în minunatele volume de poezii „Călătorii enigmatici” şi „Apus de Mileniu”. Scrierile sale transpun în cuvinte credinţa, dragostea şi devoţiunea pentru Dumnezeu.

În timpul anilor de slujire pastorală şi socială a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de “Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul “Freedom Fighter Award” (“Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival, declarat cetăţean de onoare în 4 state americane, recent numele său fiind inclus în Enciclopedia Personalităţilor din România.

În ultime zile din viaţa sa, a fost extrem de preocupat de proiectele în care era implicat. A semnat un contract cu o casă de producţie din SUA pentru realizarea unui film, ecranizare a volumelor „Ei mi-au programat moartea”, şi „Democraţie şi persecuţie”, care urma să fie lansat în 2009. A fost şi foarte mâhnit din cauza articolelor apărute în presă în ultima perioadă. S-a rugat pentru duşmanii lui cărora le-ar spune din nou, ceea ce a aşternut pe hârtie în poezia „Duşmanilor mei”, publicată în volumul de versuri „Călătorii enigmatici”

„DUŞMANII MEI, DUŞMANII MEI

CE M-AŢI URÂT FĂRĂ TEMEI

ŞI ÎMI FĂCURĂŢI ANII GREI

VOI INAMICI ÎNVERŞUNAŢI

VĂ ZIC: FIŢI BINECUVÂNTAŢI!

.....................................................

„ŞI CHIAR DE M-AŢI ASASINA –

EU TOTUŞI NU V-AŞ BLESTEMA!

MURIND, V-AŞ BINECUVÂNTA!

CĂCI TREC LA VIAŢA DE APOI...

DAR VOI?

DUŞMANII MEI ÎNVERŞUNAŢI

EU VĂ DECLAR DE-ACUM IERTAŢI

ŞI ZIC: „FIŢI BINECUVÂNTAŢI”.

LA REVEDERE, ÎN CERURI, FRATE PETRICĂ!