La cei 94 de ani, domnul Zaharia Gheorghe este foarte glumeţ şi extrem de politicos. Înainte de a începe conversaţia noastră, interlocutorul nostru a dorit să ştie dacă citim Biblia. „Eu merg la Oastea Domnului. Nu zic nimic de mine, pentru că alţii trebuie să-ţi facă analiza. Eu cred că m-am purtat bine. N-am fost bogat, dar am fost om cu obraz. Am dat întâietate la fiecare, ca altul să se simtă bine. Nu am trecut nepăsător, fără să dau buna ziua, că m-am gândit că poate ori mor eu, ori el…si nu mai poţi schimba nimic”.
Discuţia noastră a atins şi punctul „roadelor”. Domnul Zaharia este foarte bucuros de copiii săi. „Am avut 3 copii, dintre care băiatul mi-a murit la 3 luni, iar una din fete a murit la 43 de ani. Am rămas doar cu o fată. Astea mi-s roadele”. Soţia lui a decedat în acest an, la vârsta de 84 de ani. Mai în glumă, bătrânul Gheorghe a spus că şi-a luat soţie mai tânără ca să fie sigur că nu rămâne singur la bătrâneţe. Au avut o căsnicie frumoasă, de 67 de ani, timp în care, el, răsfăţat fiind, nu a învăţat să-şi gătească nici un ou. „Muierea nu m-o lăsat să fac nimic. Când am rămas singur acasă, m-am gândit să vin aici. Sunt ca pasărea în colivie, dar nu aveam ce să fac. Le-am dat banii copiilor cât am putut, dar acum dacă le ceri se zgârâie că-s bătrâni şi bolnavi. Nu m-am gândit că ajung aşa, dar la ce nu se gândeşte omul, la aia ajunge. Dacă muream, eram bun mort, nu mai aveam treabă cu grijile astea pe care le port”.
Când a venit vorba despre viaţa, interlocutorul meu a spus „viaţa la unii e frumoasă, la alţii e şubredă. A mea e mai mult şubredă, cu lipsuri. Acum m-am întors la măr şi biscuiţi, ca şi copiii. Sunt cum m-a făcut mama…”
În finalul conversaţiei, domnul Zaharia ne-a urat multă sănătate, minte întreagă…şi…să-l iertăm, dacă ne-a supărat…
La cei 94 de ani, domnul Zaharia Gheorghe este foarte glumeţ şi extrem de politicos. Înainte de a începe conversaţia noastră, interlocutorul nostru a dorit să ştie dacă citim Biblia. „Eu merg la Oastea Domnului. Nu zic nimic de mine, pentru că alţii trebuie să-ţi facă analiza. Eu cred că m-am purtat bine. N-am fost bogat, dar am fost om cu obraz. Am dat întâietate la fiecare, ca altul să se simtă bine. Nu am trecut nepăsător, fără să dau buna ziua, că m-am gândit că poate ori mor eu, ori el…si nu mai poţi schimba nimic”.
Discuţia noastră a atins şi punctul „roadelor”. Domnul Zaharia este foarte bucuros de copiii săi. „Am avut 3 copii, dintre care băiatul mi-a murit la 3 luni, iar una din fete a murit la 43 de ani. Am rămas doar cu o fată. Astea mi-s roadele”. Soţia lui a decedat în acest an, la vârsta de 84 de ani. Mai în glumă, bătrânul Gheorghe a spus că şi-a luat soţie mai tânără ca să fie sigur că nu rămâne singur la bătrâneţe. Au avut o căsnicie frumoasă, de 67 de ani, timp în care, el, răsfăţat fiind, nu a învăţat să-şi gătească nici un ou. „Muierea nu m-o lăsat să fac nimic. Când am rămas singur acasă, m-am gândit să vin aici. Sunt ca pasărea în colivie, dar nu aveam ce să fac. Le-am dat banii copiilor cât am putut, dar acum dacă le ceri se zgârâie că-s bătrâni şi bolnavi. Nu m-am gândit că ajung aşa, dar la ce nu se gândeşte omul, la aia ajunge. Dacă muream, eram bun mort, nu mai aveam treabă cu grijile astea pe care le port”.
Când a venit vorba despre viaţa, interlocutorul meu a spus „viaţa la unii e frumoasă, la alţii e şubredă. A mea e mai mult şubredă, cu lipsuri. Acum m-am întors la măr şi biscuiţi, ca şi copiii. Sunt cum m-a făcut mama…”
În finalul conversaţiei, domnul Zaharia ne-a urat multă sănătate, minte întreagă…şi…să-l iertăm, dacă ne-a supărat…