Povestea lui Ciprian este asemănătoare cu a multor copii din Casa „Fraţii lui Onisim”. Nici el nu a avut şansa să-şi cunoască părinţii. Încă de când s-a născut a fost integrat într-un centru de plasament de la Recaş. Vorbeşte cu o oarecare tristeţe despre părinţii lui. Deseori s-a întrebat cum ar fi fost viaţa lui dacă ar fi trăit în familia naturală. Este totuşi mulţumit că a primit educaţie de la oameni cu inimă mare pentru copiii părăsiţi.
Ciprian s-a integrat la „Onisim” de câţiva ani şi-şi doreşte să fie folositor celor din jur. Ajută şi el la treburile gospodăreşti după ce se întoarce de la serviciu. „Mulţumesc pentru ajutorul oferit de a sta aici în casă. Vreau şi eu să strâng ceva bani ca să pot să mă descurc în viaţă. Respect regulile de aici şi visez să-mi cumpăr o casă, să călătoresc cu prietenii”.
