Adrian este recunoscător tuturor oamenilor care fac posibilă şederea lui la Casa „Fraţii lui Onisim”. Copilăria lui a fost extrem de tristă. A visat să-şi întâlnească părinţii, însă niciodată nu a avut această ocazie. Părinţii lui nu l-au căutat niciodată. Adrian a locuit încă de când s-a născut la Casa de copii din Recaş. S-a bucurat de atenţia educatorilor de acolo care au suplinit familia lui naturală.
De câteva luni, Adrian a ajuns la Casa „Fraţii lui Onisim” şi s-a acomodat foarte bine. „Îmi place să fac curăţenie şi să pregătesc masa pentru copiii mici de aici. Eu vreau să fac asta pentru că vreau să le fac un bine aşa cum şi mie îmi fac alţi oameni”.
Ca orice tânăr de vârsta lui, şi Adrian vrea să-şi întemeieze o familie. A terminat o şcoală profesională, iar acum s-a angajat. „Ştiu că trebuie să strâng ceva bani pentru că o să vină timpul să plec de aici. Sunt bucuros că am unde să locuiesc şi că am întâlnit oameni minunaţi aici. Le multumesc. Viaţa nu e scurtă…e lungă. După ce plec de aici vreau să-mi continui viaţa.”.
