CONSTANTIN SUSANA ROSA
Am întâlnit-o pe Susana Rosa la poartă. Işi aştepta băiatul…Zilnic iese în curte şi se uită după fiul ei care este pictor şi de care-i este foarte dor. A uitat că a fost vizitată de el în urmă cu câteva săptămâni când a venit să-i lase bani pentru dantură. Era îngrijorată că nu mai ştia nimic de el…”Poate că a avut vreun accident…El umbla mult prin ţară…” Am liniştit-o şi i-am reamintit că fiul ei va veni la sfârşitul săptămânii. Am lăsat-o tot în poartă…Aştepta ziua de Vineri…să-şi îmbrăţişeze din nou băiatul scump…
CONSTANTIN SUSANA ROSA
I met Susana Rosa at the gates. She was waiting for her son. Daily, she goes outside and looks for her son who is a painter and whom she misses very much. She forgot she just received a visit from him a few weeks ago when he came to giver her some money for her dentures. She was worried that she hasn’t received any news from him. “Maybe he had an accident…He travels a lot trough the country.” I comforted her and reminded her that her son will be coming at the end of the week. I left her standing at the gates…she was waiting for Friday…to hug her dear boy again.
