CASA ”FRAȚII LUI ONISIM”

Casa „Fraţii lui Onisim”, a fost înfiinţat în anul 1992 în Timişoara, ca o necesitate pentru copiii străzii, locuitori ai canalelor şi gărilor. La solicitarea pastorului Petru Dugulescu, primarul de atunci al municipiului Timişoara, Viorel Oancea, a pus la dispoziţie clădirea situată pe str. Dorobanţilor nr. 16, unde centrul funcţioneaza şi acum. Activitatea centrului Fraţii lui Onisim a început în data de 23 decembrie 1992, cu 7 copii aduşi din canalul din Piaţa 700, iar numărul lor a ajuns în scurt timp la 43. Beneficiarii acestui proiect sunt adolescenţii proveniţi din stradă, centre de plasament sau tineri aflaţi în situaţie de criză. O parte dintre copii au fost integraţi în familia naturală. Alţii sunt încredinţaţi unor familii de substitut care le oferă afecţiunea şi educaţia de care au nevoie. Cei 2 tinerii rămaşi în centru sunt ajutaţi să îşi completeze studiile, să îşi găsească un loc de muncă şi să îşi depoziteze salariul într-un cont personal, pentru a se putea integra în societate. De asemenea, tinerii beneficiază de consiliere psihologică, vocaţională şi spirituală. Prin acest proiect, tinerii au reuşit să îşi îmbunătăţească abilităţile de comunicare şi de afirmare socială. Începând cu anul 2011 Casa ’’Fraţii lui Onisim” găzduieşte şi copiii mici, care s-au integrat foarte bine în centru. În prezent cei 24 de copii mici se află în grija familiei Lucian şi Ramona Igna . Functionând după un model familial, toate activităţiile casei se planifică după acest model: copiii işi desfasoară activităţiile după nişte reguli prestabilite, care le-au fost comunicate, adaptate vârstei, fiind încurajaţi să se respecte unul pe altul, să se ajute, mesele se iau impreuna cu părinţii sociali (3 mese pe zi şi gustări), copiii participă la diverse acţiuni de menaj şi la diverse activităţi recreative. Prin acest model, se doreşte crearea unui mediu familial nou, în care copiii să se poată dezvolta într-un mod armonios, care să fie în interesul superior al copilului. Fiecare copil este asistat individual pe toată perioada de rezidenţă în Centru. Se analizează fiecare caz în parte, oferindu-se asistenţă conform nevoilor personale, cu finalitate de reintegrare în familie sau adopţie. Convieţuind în familie, copiii îşi însuşesc şi spiritul de responsabilitate faţă de anumite situaţii sau lucruri, precum şi de integrabilitate. Convieţuind cu adulţii îi ajută să îşi însuşească modele comportamentale existenţiale normale. Climatul organizatoric al casei este pozitiv, favorizându- se recunoaşterea meritelor, obiectivitatea aprecierilor, libertatea opiniilor şi promovarea valorilor. Prin practică zilnică şi explicaţie, pornind de la activităţile existente într-o familie, se stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile fiecărui membru. De asemenea, aceştia sunt îndemnaţi să participe responsabil la tot ceea ce ţine de viaţa familiei. Considerăm că familia este mediul în care un copil se poate dezvolta armonios din toate punctele de vedere. Copiii sunt organizaţi ca într-o familie normală, având şansa de a creşte într-un mediu securizant, cu afecţiune, care să le indeplinească toate nevoile emoţionale, afective şi materiale. Acest serviciu social urmăreşte oferirea unui suport familial, moral şi afectiv copiilor, care să ducă la o dezvoltare normală a acestora, oferindu-le astfel posibilitatea de a se integra în societate şi de a duce o viaţă normală.